sau despre cât de praf am fost şi cât de praf am să mai fiu
Da, am să repet titlul. Merită repetat: o simt cum vine. E ca blestemul din "Once upon a time" sau savoarea din desene. Ţin minte că i-am spus uanei să nu se mai gândească la bani ca la hârtii, ci ca la ceva abstract.
Dacă voi continua să vorbesc aşa, vei vrea mai mult?
Nu am mai scris de mult la modul ăsta... Gândurile mele sunt ca oamenii înfuriaţi de la coadă, au aflat ca mai e doar o pâine şi mi-l tot omoară pe primul.
În Strobergaland am pus indicatoare menite să ajute. Dar îmi par mai mult a om decapitat la intrarea pe drumul prăfuit. Nu, nu mă gândesc la moarte.
Mi se incorect pentru că nu ştii. Iar printre crăpături, eu am văzut mucegai şi-n măduvă. Şi sunt omul căruia i-ar fi jenă să se declare bipolar. Defectele nu sunt bune. Râdem şi glumim, ne complacem sau acceptăm, dar răul e rău, iar bunul e bun.
Acum ceva timp, aveam dorinţa jalnică:"cunoaşte-mă". Dar acum e diferit, pentru că ţie îţi pasă... de forme, de conţinut, de puncte, de zgomote, de senzaţii. Şi aseară repetam şi nu îmi dădeam seama... şi când am realizat, am simţit cum o să se închidă segmentul.
Totodată, câteodată desenezi floricele, iar eu văd cum se termină pasta aia destinată segmentului.
Nu mai am linii. De la un punct, am început să gândesc în segmente.
Sunt obosită. Nu îmi doresc multe. Nici fericire.
În Strobergaland am pus indicatoare menite să ajute. Dar îmi par mai mult a om decapitat la intrarea pe drumul prăfuit. Nu, nu mă gândesc la moarte.
Mi se incorect pentru că nu ştii. Iar printre crăpături, eu am văzut mucegai şi-n măduvă. Şi sunt omul căruia i-ar fi jenă să se declare bipolar. Defectele nu sunt bune. Râdem şi glumim, ne complacem sau acceptăm, dar răul e rău, iar bunul e bun.
Acum ceva timp, aveam dorinţa jalnică:"cunoaşte-mă". Dar acum e diferit, pentru că ţie îţi pasă... de forme, de conţinut, de puncte, de zgomote, de senzaţii. Şi aseară repetam şi nu îmi dădeam seama... şi când am realizat, am simţit cum o să se închidă segmentul.
Totodată, câteodată desenezi floricele, iar eu văd cum se termină pasta aia destinată segmentului.
Nu mai am linii. De la un punct, am început să gândesc în segmente.
Sunt obosită. Nu îmi doresc multe. Nici fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu