Beautiful things make me sad

Mesaj de joi, 13 iunie, 16:04

Mesajul e material de stroberga, clar. Dar sunt puţin confuză. Tot din acest motiv, scriu pe foaie convenţională.

Mi-am depus disertaţia. Mai trebuie să o prezint şi s-au cam dus legăturile mele cu facultatea. Pentru săptămâna între depunere şi prezentare, am făcut un pact cu mine, având ca efort renunţarea la calculator. Trebuia să obţin claritate, în schimb. Sunt la ziua a V-a.

În prima zi (toate lucrurile bune se incep duminica), am aflat că în Australia se găseşte cea mai mare populaţie de cămile, am descoperit (şi uitat) inventatorul profiterolului. Am transformat inelul roz în ceva verde.

A doua zi, am băut cafea-ish (shake mango) de dimi-ish (cam la 2 ore după prânz). Am mâncat sălbatic vişine din pom. Ne-am uitat la ultimul episod din sezonul 3 al Game of Thrones, pentru că pisicul pleca în dormitor şi apoi miorlăia că era singur. M-am decis să renunţ la a mai ieşi din casă.

A treia zi, m-am uitat la televizor. Am prins ditamai documentarul (de călătorie) despre Budapesta (aha, aia era Statuia Libertăţii! şi alte asemenea). Da, Budapesta e inundată momentan. Dar se descurcă. Aproape mi s-a pus un nod în gât (de mai multe ori) la documentarul despre Michel Vaujour. Apropo, Sean Penn adună în chipul său o seamă de infractori (Panică la Hollywood). Michel era rebel, “infractor” are o nuanţă aparte… instituţionalizat! M-am decis să renunţ şi la televizor.

A patra zi. “Gândurile ricoşează în pereţi şi îţi intră înapoi în cap. Aceleaşi gânduri.” (M. Vaujour). Genul ăsta de izolare îmi trebuia mie. A fost un pic frustrant (şi o să mai fie) că îmi tot consumă resurse relaţia cu ş. Trebuie să îi povestesc Cosminei, ei îi plac poveştile de dragoste. [19:00 - pauză de Guran şi gătit în familie]. Carevasazică, am devenit un om care nu doreşte să investească în relaţii. Nu pentru constatarea asta am început totul.

Am ascultat poveşti la pick-up: Darul Spiriduşilor, Legenda Florii de Rodie (de pe wikipedia, am aflat că pe unele colive se pun seminţe de rodie şi grenada e un fel de rodie, dar legătura cu lacul nu am descoperit-o). Am intrat în lumea Feţele tăcerii – A. Buzura, dar acum păream persoana analizată, nu omul care analiza (tot sunt studiată în viaţa reală). Camera a devenit mai verde şi mai curată.

A cincea zi. Am continuat izolarea. Mi-a luat 2 ore să mă ridic din pat.

Copacul în vânt. Asta e frumuseţea aia care mă face tristă.

Mâine e planificată o ieşire. Sâmbătă se termină.

Casa se freamătă. Afară se pregăteşte furtună.

Vom fi mai buni? Săptămâna asta îmi pare o curtare. M-am cam neglijat.

Postările specifice stroberga se mai întâmplă să se piardă ca mesaje, dar există impulsul de a lucra la acest 52. Şi acum ar merge un paragraf despre Teoria valorii adăugate.

Dorm cam mult.

Am să mă apuc de mărgelit.

Ţi-am zis de la început că sunt ATÂT de obosită.

A şasea zi are un pizzert, care se vroia pandişpan. Vişine mari-mari şi bune-bune. Prune verzi. Ajuns la concert. Oameni prea de treabă. Blocaj stupid.

A şaptea zi e ajutat în bucătărie şi dorinţa insuportabilă de a pleca de acasă. Băut London Porter draught cu băieţii şi întors la timp pentru a mai citi un pic. Nu am terminat setul cu perluţe, totuşi.

Primele 2 zile cu calculator au însemnat mic-dejun la 17. Nu mi-am reluat serialele încă. 
Mâine prezint disertaţia. E o realizare de care mi-e silă. Dar hai să dăm de băut.